FORFECUTA (LOXIA CURVIROSTRA)

Face parte din familia fringilide si contine 4 specii:
-Loxia curvirostra
-Loxia pytypsiltacus
-Loxia leucoptera
-Loxia scotica
Comun la aceste pasari este ciocul foarte masiv cu extremitatile incrucisate.Sunt dotati cu picioruse scurte si robuste care le permit o buna priza in ramurile de conifere.Dimorfismul sexual este destul de accentuat:masculul prezinta un rosu pe piept iar femela un galbui cu infiltratii verzi.Sunt pasari care se unesc in grupuri si cauta padurile de conifere.Cuibul e facut din ramuri subtiri,muschi si alte materiale pe care femela le procura din copaci fara a cobori la sol.Ouale sunt in numar de 3-4,iar dupa circa 2 saptamini de incubatie apar puisorii care sunt hraniti de ambii parinti cu seminte de conifere.Devin independenti dupa 4 saptamini.
De cativa ani in occident sunt foarte intrebati de crescatori, deoarece femela este folosita la obtinerea hibrizilor prin incrucisarea cu alte fringilide indigene sau exotice.La toate expozitiile ornitologice hibrizii rezultati s-au dovedit a fi campioni.
In captivitate pot fi crescuti in voliere dar se cunosc cazuri cand s-au reprodus si in colivii de 120cm.Alimentatia se compune dintr-un amestec de seminte pt fringilide,dar se vor adauga seminte de conifere,saruri minerale si osul de sepie.
Sunt pasari foarte robuste si pot face baie pe perioada iernii.Nu sunt predispusi la probleme respiratorii.
Cine doreste sa inceapa aceasta aventura trebuie sa-i tina in locuri racoroase. Aceasta specie nu suporta caldura, deci se va administra baita zilnica.
In perioada reproducerii se va folosi cuibul de 12cm.Femela cuibareste dupa depunerea primului ou,iar puisorii vor fi inelati in a 5 zi cu un inel de tip C (3,4mm).
Cine vrea sa participe la expozitii ornitologice trebuie sa le ofere puilor dupa 40 de zile coloranti naturali sau artificiali.In vestul Europei,se spera ca in urmatorii 20 de ani crescatorii de pasari indigene vor deveni mai multi decat crescatorii de canari.
Forfecuta este o pasare speciala care traieste mai tot timpul in padurile de conifere. Aici gaseste tot ceea ce are nevoie:material pentru constructia cuibului ,hrana ,adapost in timpul iernii, datorita faptului ca acest arbore este tot timpul verde. Bradul contine o substanta care este refractara la ger. Ramuri de brad se pot introduce in recipientele cu apa iar aceasta nu va ingheta. 100gr de seminte de brad contin 605kcal, un adevarat carburant pentru aceasta specie.
In anii 60 profesorul Tordoff (ornitolog american)a demonstrat ca in diverse perioade ale anului aceasta pasare s-a reprodus in captivitate. Studii americane mai recente au evidentiat faptul ca forfecuta se reproduce in functie de cantitatea de seminte de conifere
disponibila. Cu cit creste cantitatea de conifere cu atit succesul este garantat. In anii bogati de seminte femela lasa puii in grija masculului cind acestia au numai doua saptamini de viata, iar ea incepe din nou sa depuna oua. Este singura pasare care cloceste si iarna. Din acest motiv incepe sa cloceasca dupa depunerea primului ou.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Forfecutele mi-au trezit din nou cheful de a cauta prin parcuri semintele care sint foarte apreciate de ei si m-am gindit sa scriu cite un articol despre fructele si semintele din meniul lor.
Primul este pinul- pinus pinea
Face parte din familia pinaceelor.
Pe teritoriul ţării noastre se întâlnesc mai multe specii de pin.

Pinul de pădure (Pinus sylvestris)

Pinul negru (Pinus nigra var. banatica)

Zâmbrul (Pinus cembra)

Jneapănul (Pinus mugo)

Semintele de pin sunt seminte comestibile de pini (familia Pinaceae, genul Pinus). Sunt aproximativ 20 de specii de seminte de pin, indeajus pentru a fi recoltate si valorificate.
Mici si moi, se aseamana la gust cu migdalele, nucile de pin sunt semintele comestibile, continute de conuri, de anumite specii de pin, cel mai comun dintre ei este "pinul in forma de umbrela", din familia de Conifere.
Pinul in forma de umbrela (Pinus Pinea), este un arbore care atinge inaltimea de 30 metri, neobisnuit de mare, ramurile fiind dispuse radial ca tijele unei umbrele. Conurile sunt mari, grele, globulare şi mature în trei ani; colectarea de conusri se face din octombrie, pana in iarna.
Ele sunt pastrate in gramezi, la soare, pana vor fi scoase semintele de pin din ele.
Semintele de pin sunt foarte hrănitoare şi bogate în proteine. Au fost utilizate în Europa încă din perioada Paleoliticului. 100 de grame de seminte de pin au aproximativ 600 calorii, sint bogate in calciu si vitamina A.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Observati seminele de pin dintre solzi


Nucile de pin se consuma proaspete sau usor prajite. Se folosesc in patiserie pentru diferite dulciuri, dar sunt folosite si la prepararea salatelor, umpluturi, sosuri si sa nu uitam de celebrul sos pesto care se prepara cu aceste delicioase nuci.
Semintele de pin sunt cu siguranta un aliment care a fost intotdeuna unul costisitor si foarte pretios, sa nu uitam ca pentru o jumatate de kilogram de seminte de pin, este nevoie de treizeci de kilograme de conuri de pin si un con dureaza trei ani sa se maturizeze.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Foarte pretioase informatiile Sorin. Multumim pentru ajutor. Mai am o intrebare: Care este epoca de coacere a acestor nuci de pin?

Din ce imi aduc aminte apar pe la inceputul verii si au culoarea verde.Eu sincer le-am dat si in perioada asta.Odata cu venirea toamnei culoarea verde se transforma in maro si sint bune de cules deoarece au inca semintele inauntru.Sint foarte bune in perioada asta :inceputul toamnei -inceputul iernii .Odata cu venirea iernii semintele se scutura si cad pe jos unde sint consumate cu mare placere de scatii(observatie facuta de mine cind lucram intr-o zona de munte.).Eu rezolvam problema pe toata perioada iernii in felul urmator:faceam o buna provizie de conuri si le bagam in freezer. iar cind voiam sa le dau un con sa se joace cu el il scoteam cu citeva ore inainte.Daca vrei sa le usurezi munca poti sa-l tai in doua pe lungime si forfecutele scot mult mai repede semintele.Daca vrei sa le dai seminte de pin pentru patiserie dupa ce desfaci punga trebuie sa o tii in frigider deoarece in 2-3 saptamini devin rincede.

Multumesc frumos pentru ajutor Sorin! Sunt sfaturi care ne pot ajuta si la celelalte specii.

Un al doilea conifer care nu trebuie sa lipseasca mai ales in perioada cind se pregatesc de reproductie (sau mai bine zis seminte)este molidul.
MOLIDUL (Picea abies)
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Este o specie din familia coniferelor ce poate creşte până la înălţimi de 60m şi cu diametre ale trunchiului până la 2m.
Forma conic-piramidala a coroanei se datorează creşterii din ce în ce mai scurte a crengilor dinspre bază spre vârf.
Molizii maturi, care cresc în desişul codrilor, îşi pierd crengile de la bază, coroana urcând spre vârful tulpinii, în efortul de a ajunge la lumina soarelui.
Florile molidului sunt unisexuat-monoice, cele mascule producând mult polen, adevăraţi nori galbeni în bătaia vântului, primăvara
Florile femele se transformă în conuri, în solzii cărora se adăpostesc seminţele.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Arealul general al molidului este exclusiv european.
În România molidul ocupă 22 la sută din suprafaţa fondului forestier( peste 1 mil. ha) şi apare în întreg lanţul carpatic, exeptând masivele Semenic, Almăjului şi Locvei.
În Carpaţii Orientali limita superioară de altitudine este 1500-1550m, iar in Meridionali este de 1700-1800m.
Ca arbore izolat (de multe ori sub formă de drapel), molidul urca până la 2000m în Munţii Rodnei şi Căliman.
Limita inferioară a altitudinii de răspândire a molidului este de 900-1000m in Carpaţii Meridionali şi numai 600-800m în Orientali. Aceasta este cauza pentru care în Obcinile Bucovinei întâlnim peisaje cu poieni şi pâlcuri de molizi la altitudini joase.

Deosebirile dintre brad şi molid.
Deosebirile principale între brad şi molid constau în culoarea scoarţei (alburie la brad, roşietică la molid), în aspectul coroanei arborilor maturi ( rotunjită la vârf şi cu ramurile orizontale la brad, ascuţită la vârf şi cu ramurile lăsate în jos la molid
şi morfologia frunzelor (turtite pe doua laturi şi colorate în alb pe spate la brad şi patrumuchiate şi verzi-închis la molid).
Cele doua specii se deosebesc şi în ceea ce priveşte conurile (femele): ridicate în sus la brad şi aplecate în jos la molid
Bradul este un arbore mai pretenţios sub aspectul condiţiilor de viaţă, preferând solurile mai umede şi feţele de munte mai încalzite de soare

Un alt conifer foarte apreciat de forfecute este laricele.
ZADA (Larix decidua)
Zada, sau laricea cum se mai numeşte, are două varietăţi europene:

-Larix decidua var. polonica

-Larix decidua var. carpatica

Este un arbore răşinos, ce poate creşte până la 50m înălţime, cu o tulpină dreaptă, bine legată, cu coroana aerisită, luminoasă.
Frunzele sunt de formă aciculară, moi, de culoare verde deschis, prinse în mai multe fascicule, de forma unei pensule.
Zada este singura răşinoasă de la noi cu frunze căzătoare.
Toamna-târziu in jurul arborilor de zada se formează adevărate covoare aurii cu mii de ace cazute
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Conurile se formează eşalonat, maturizându-se la 3-5 ani. Ele sunt ovoidale, mici, brune şi cresc îndreptate în sus.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Salbatic poate creşte izolat, sau în mici pâlcuri, însoţind molidul sau bradul în zone subalpine şi alpine.

ca tot ne-ai prezentat Sorin zada...

Este foarte important( parerea mea) ca forfecutele sa aiba in voliera sau colivie ceva ramuri de pin.Am observat ca acele de pin sint consumate cu mare placere de multe fringilide.Chiar si mirosul de rasina pare sa le mai calmeze,se simt mai in siguranta.

Un alt aliment ar fi fructul de mesteacan pe care eu sincer nu l-am incercat deoarece nu creste prin parcurile din zona unde locuiesc ,dar este folosit de un prieten .
Mesteacănul e numele copacilor din genul Betula, în familia Betulaceae, înrudit cu familia fagului/stejarului, Fagaceae. Aceștia sunt în general copaci sau arbuști de talie mică spre medie, cu o coajă albă caracteristică, care cresc mai ales în clima temperată nordică
Florile sunt monoice (flori femele și flori mascule, separat), deschizându-se în același timp sau cu puțin timp înainte de apariția frunzelor, și sunt formate din grupe de câte trei flori femele, amenți (mâțișori), prinse la baza mâțișorilor masculi. Amenții purtători de stamine pot atârna sau nu. Aceștia sunt localizați la baza ultimelor frunze de anul trecut sau la baza tulpinițelor formate anul trecut. Se formează în toamnă și stau peste iarnă, acoperiți de o coajă fină dar rezistentă. Solzii amenților, la maturitate, sunt ovali, rotunjiți la capăt; către mijloc sunt galbeni sau oranj, iar la capăt maro închis.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Fiecare solz prezintă două bractee și trei flori sterile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un caliciu sesil, membranos, cu doi lobi. Fiecare caliciu are patru filamente scurte cu câte o celulă a samarei sau două filamente, care se vor transforma în cele două aripioare ale fructului. Pistilul poate atârna sau fi erect, solitar, prins de tulpinițele apărute în anul precedent. Solzii pistilului sunt alungiți, cu trei lobi, de culoare verde stins sau puțin roșietici, fiecare floare devenind maro la maturitate. Acești solzi poartă două sau trei flori fertile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un ovar. Ovarul este plat, bicameral și are două terminații; ovulul este solitar.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Amenții pistilului, fertilizați, se numesc strobil și sunt alcătuiți din două mici semințe cu aripi, îmbrăcate într-o coajă de protecție de culoare maro și cu consistență aproape lemnoasă. Semințele cresc în interior. Cotiledoanele sunt plate și cărnoase. Toate speciile cresc ușor din semințe.

Fructele de anin sint sint si ele consumate de forfecute.
Aninul negru(alnus glutinosa) este un arbore indigen ce atinge 20-25 m.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Arealul aninului negru este larg, exclusiv european, lipsind din regiunile septentrionale (dincolo de 63-64o latitudine nordică) şi din
stepele de la nord de Marea Neagră şi Marea Caspică.
În România apare pe văile râurilor din zona de câmpie şi de dealuri.
Sporadic, urcă în zona montană a făgetelor (800-900 m) sub formă de pâlcuri, iar ca indivizi izolaţi urcă până la 1300 m în Munţii Harghitei.
Este o specie rezistentă la geruri, îngheţuri timpurii şi târzii şi este pretenţioasă faţă de căldura estivală. Răspândirea este condiţionată de condiţiile edafice: este foarte exigent faţă de umiditatea solului, creşte bine pe soluri umede, argiloase, pseudogleizate la mică adâncime sau cu nivel freatic ridicat, de unde caracterul de specie higrofită
Florile sunt unisexuate, dispuse monoic în amenti ; înfloresc foarte devreme, în februarie-martie.
Fructele sunt samare, pentagonale, mici de 2-3 mm, cu aripi înguste, cu saci de aer, care se gasesc în conuri fructifere numite strobili ( popular se numesc rânze), mici, ovali, care persista si dupa caderea frunzelor
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Un amestec de seminte pe care il puteti folosi tot anu este compus din urmatoarele:
40% glant
20% perilla
10% canepa
10% floarea soarelui neagra
10% seminte de conifere
5% sofranel
5% in si ovaz de corticar
In hrana moale pe toata perioada naparlirii se adauga colorant rosu motiv pentru care pasarile trebuiesc obisnuite tot timpul anului cu acesta hrana.Eu personal maresc doza de seminte oleaginoase pe toata perioada iernii precum si in perioada naparlirii deoarece dau un luciu penelor

Arinul(aninul) este foarte important pentru fringillidae pe timpul iernii. Scatii petrec perioadele grele ale iernii pe acesti pomi, consumand semintele prezente in capsule, care se deschid la temperaturi reduse. Am vazut si sticleti conumand iarna samanta de arin. Mesteacan consuma scatii, mugurarii, inaritele si iata ca si forfecutele.

nu uita ca nu trebuiesc luate conurile de pe jos deoarece s-ar putea sa nu contina seminte si sa fi prins mucegai in contact cu solul.pune-le tot timpul la dispozitie cite o ramura deoarece sint foarte"rozatoare".cred ca ar fi mai bine sa separi masculul de femela pe toata perioada dinaintea imperecherii. cum te descurci cu ele,cristi?

am gasit in calculator o poza cu primele mele forfecute:
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

cuciureanu_sorin a scris:nu uita ca nu trebuiesc luate conurile de pe jos deoarece s-ar putea sa nu contina seminte si sa fi prins mucegai in contact cu solul.pune-le tot timpul la dispozitie cite o ramura deoarece sint foarte"rozatoare".cred ca ar fi mai bine sa separi masculul de femela pe toata perioada dinaintea imperecherii. cum te descurci cu ele,cristi?

Sunt foarte bine. Masculul canta mai tot timpul si sunt foarte blande. cantecul este unul placut, pe alocuri cu o muzicalitate care nu are nimic in comun cu celelalte fringillidae indigene. Le-am pus la dispozitie 2 conuride pin culese din arbore(fiecare cu al lui ), de care inca nu s-au atins. presupun c anu sunt inca maturizate, fiind de culoare verde. Multumesc pentru sfaturi, voi tine cont de crengutele de care au nevoie si voi aplica planul.

Bellissima scheda

anul trecut am facut ceva foto cu forfecutele de la reggio emilia.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

superbe poze , multumim sorin , daca mai ai mai posteaza

Mugurarii, forfecutele si florintii...

foarte frumoase sa iti traiasca , si eu am dat seminte dalea care nu stiu cum se numesc de la nu stiu ce copac dar ale mele nu s-au atins de ele

Admin a scris:foarte frumoase sa iti traiasca , si eu am dat seminte dalea care nu stiu cum se numesc de la nu stiu ce copac dar ale mele nu s-au atins de ele

Pai sunt mancate de mugurari, botgrosi si cinteze(inclusiv cele de iarna). Este vorba de frasin. La inarite incearca samanta de mesteacan, ca o mananca in aceasta perioada.

da pai de mugurarii mei vorbeam ca nu s-au atins de acele seminte