OFF TOPIC

Aici bagati orice este si nu este legat de ornicultura

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] un sait unde gasiti fel si fel de filmari cu pasari de toate felurile

Este vremea cind unii pasarari prind si comercializeaza pasarile prinse. Am vazut la vinzare stinleti, 15 roni, mugurari 35-50 roni. Ma intreb, cite dintre pasarile prinse, rezista si se acomodeaza in captivitate.

paucornel a scris:Este vremea cind unii pasarari prind si comercializeaza pasarile prinse. Am vazut la vinzare stinleti, 15 roni, mugurari 35-50 roni. Ma intreb, cite dintre pasarile prinse, rezista si se acomodeaza in captivitate.

Nu este vremea Cornel. Unii 'traiesc' din asta si nu le pasa de bietele fiinte, care bineinteles mor. De ce mor? Pentru ca le arunca cateva seminte vai mama lor, pentru ca uita sa schimbe apa, pentru ca nu fac curat in spatiile tinute, pentru ca le supraaglomereaza. Daca se evita aceste cazuri, pasarile pot rezista in conditii de captivitate. Ideal totusi ar fi sa ne axam DOAR pe pasari reproduse in captivitate, achizitionate de la colegii nostri de peste hotare. Dar si cu acesti descendenti din pasari reproduse de altii inaintea noastra trebuie avut foarte mare grija, deoarece sunt uneori mai sensibile decat cele prinse(mai ales daca sunt tinute in acelasi loc), deci pierderile pot aparea si in cazul pasarilor de captura, cat si in cazul celor reproduse(datorita sensibilitatii datorate consangvinizarilor excesive sau a tratamentelor care "tin" sub control o boala si o data intrerupte duc la exitus).
Acest proces, clubul nostru l-a inceput si va continua bineinteles. Toti cei care vor sa se inhame la un asemenea drum sunt bine primiti in randurile noastre, iar cu timpul vom avea crescatori romani de indigene, care sa acopere toate speciile. Este un inceput mai greu, deoarece noi suntem primii cu acest plan de actiune si nu avem de unde sa achizitionam de pe plan local la pretul corect, aici excluzand cazurile de frauda(pasari inelate din natura sau "culese din cuiburi"). Nu cu escrocherii facem ceva bun, dimpotriva, asa ca ne vom axa mai mult pe colaborarea cu acesti crescatori straini, cu care se afla in contact Sorin. Pe parcurs, cand vom reusi sa reproducem NOI aceste pasari, vom putea sa facem schimburi intre noi sau sa ii incurajam si pe altii sa faca acest pas, oferind pasari de valoare buna la pret mic si foarte mic. Aceasta este calea "blanda" de a combate braconajul si totodata castigatoare din punctul meu de vedere. Cu timpul oamenii vor gasi placerea de a reproduce si indigene asa cum o fac in momentul de fata cu perusii, canarii, gulzii, zebrele australiene etc. Cei care se inhama la un asemenea drum trebuie sa inteleaga ca este unul anevoios, presarat cu foarte multe piedici, dezastre si mari dezamagiri, dar prin perseverenta se pot atinge cele mai inalte culmi ale ornitologiei romanesti.

intr-adevar, este greu sa impiedici pe unii, asa cum spune Cristian, de a prinde aceste fiindte nevinovate si luindu-le ce au mai de pret, Libertatea. Romania este o tara saraca iar acesti unii o fac pentru a supravietui ei insusi, netiinind cont de pasariile prinse. Asa cum spune Cristian daca ar avea grija de ele aceste pasari s-ar aclimatiza in captivitate, dar interesul acestor oameni este de a comercializa , de a face bani, din cauza saraciei ce predomina in tara. In Vest demult s-a inchis acest braconaj, chiar si cu pasari inelate cresute in captivitate cel ce doreste sa le aibe, trebuie sa aibe o licenta de a le creste. Deci, nu oricine poate sa creasca pasariile indigene, ma refer acum la Germania, si tariil Nordice, inclusiv Mare Britanie, nu cunosc legiile tariilor din Sud. Stiu ca de pe vremea comunista era ilegal de a prinde si comercializa pasari indigene, si totusi cind mergeam pe piata in Obor ori la Ploiesti ori la Bucuresti ori la Braila, standul era plin fie cu sticleti, scatii, florinti, canepari, mugurari. Cumpararam ce gaseam ajungeam acasa si le dadeam drumul, am cheltuit o groaza de bani numai ca sa le dau libertatea acestor pasari nevinovate, plus trenul, plus timpul, dar am fost rasplatit cu aceea bucurie atunci cind le dadeam drumul, simti o usurare a sufletului ca faci un bine. Deh! erau alte vremuri si erau bani pe vremea aceea. Daca acesti prinzatori de pasari ar avea mai multa grija, fiindca inteleg ca e saracie, vor si ei sa supravietuiasca, atunci ar supravietui cu bine noului mediu de captivitate multe pasari, dar si cele nascute in captivitate sint mult mai dificile, adica mult mai firave, mor imediat cum sint mutate dintr-un loc in altul. De aceea majoritatea expozitiilor se desfasoara toamna cind ies din perioada de napirlire, si sint mai robuste. O sa fie greu sa se opreasca acest comert ilicit in tara, important este sa se reproduca ceea ce aveti in captivitate, pasariile mai slabe, sau care n-au un penaj deosebit ( fiindca fiecare pasare chiar daca are un colorit asemanator totusi difera de la individ la individ) ar trebui redate libertatea inapoi. Sa se faca o publicitate mai mare ca sezonul de primavara, vara pasariile sa nu fie prinze, ele au cuiburi, pui, care mor daca nu sint hraniti, fiindca parintii au fost prinsi. Nu stiu ce sa zic, e dificil, dar si mie mi-e mila de aceste pasari prinse si comercializate ne-avind grija de ele, binenteles mor multe dintre ele pina ajung pe miine bune...cam atit

mihainyc a scris: Cumpararam ce gaseam ajungeam acasa si le dadeam drumul, am cheltuit o groaza de bani numai ca sa le dau libertatea acestor pasari nevinovate, plus trenul, plus timpul, dar am fost rasplatit cu aceea bucurie atunci cind le dadeam drumul, simti o usurare a sufletului ca faci un bine.

Bine nu faceai cumparand acele pasari deoarece in locul lor in custile braconierilor luau locul alte pasari (poate mai multe decat inainte , braconierul fiind incurajat de vanzarea pe care a avut-o)

Asa e @kjean, dar si daca le lasa acolo sa moara era mai bine? Un pietar nu prinde mai mult sau mai putin, ci vinde tot ce "pica". Intradevar daca nimeni nu ar mai cumpara nici o pasare din piata(ipotetic vorbind) sunt sigur ca s-ar descuraja si ar lasa aceasta indeletnicire si s-ar apuca de munca, caci e prea mica pasiunea pentru pasari, altele mai lichide fiind prioritare... Mihai a facut ce tinea de el in acel moment, ca nu era el organ abilitat sa ia masuri. Ne gandim ca orice piata are politisti si jandarmi si nimeni nu este "interesat" de aceasta suferinta. Aceasta impasibilitate incurajeaza braconajul, pentru ca asa cum spui si tu Jean, pasarii vandute ii ia locul alta din natura. Vestea imbucuratoare este ca de la an la an, sunt tot mai putini comercianti de pasari prin pietele locale.
Judecand totusi de ce sunt tot mai putine pasari in natura(ne este mila de exemplarele in sine, dar ne putem gandi mai departe la populatiile salbatice) consider ca sunt alti factori care duc la reducerea randurilor de Fringillidae in natura si aici as enumera: distrugerea habitatului(defrisare paduri si liziere si inlocuirea cu suprafete agricole industrializate; cultivarea suprafetelor cu plante care produc seminte vitale supravietuirii pe timpul iernii), folosirea excesiva a erbicidelor si a insecticidelor, dar si inmultirea necontrolata a cotofenelor care distrug in fiecare sezon sute de cuiburi, consumand oua si pui. Daca inainte de '89 se asigura un control al acestei specii daunatoare, acum nu exista din pacate nici un fel de monitorizare. S-au inmultit excesiv si am observat ca acolo unde populatiile de cotofene au sporit, au disparut perechile clocitoare de ani buni de zile de sticleti si florinti. Cred ca pe aceasta cale ar trebui intervenit cat mai rapid, prin limitarea exemplarelor de Pica pica, pana nu e prea tarziu.

Buna seara la toti pasarari !!! Ma bucur tare mult ca sa ajuns la un astfel de subiect pentru ca am cate ceva sa va spun.In primul rand de targul din rahova.Aflasem in urma cu o luna ca sa desfintat targul de pasari din rahova deoarece 2 nemernici se luase la bataie (motivul nu il stiu dar ambi aveau pasari de vanzare) si ca targul sar fi fost mutat pe la 13 septembrie.Dar se pare ca oameni au revenit la fostul loc de vanzare.De ce ? Pentru ca primarul Vanghelie "Care este pe persoana fizica" lea dat voie sa vanda in continuare pasari in spatele acelor blocuri mizerabile pline de gunoaie si sobolani care colcaie.Dar nu lea dat voie degeaba,cand o sa se apropie alegerile el sigur iese pe primul loc ca de tigani il iubesc.Dupa ce au revenit cu "mandrie" la locurile lor am fost si eu acolo sa vad ce se mai petrece.La ce am vazut am ramas uimit,sticleti,scatii,canepari,mugurari,florinti,cintezoi,canarusi erau cu duiumu tinuti la ingramadeala,fara mancare,apa,mizerie de nedescris.Numai zic de canari care pe frigu asta sunt tinuti afara si pusi la vanzare pe 50-60 lei.Singuru lucru care il accept la acest targ sunt cei care vand mancare pentru pasari,cei ce vand porumbei si pasari de curte in rest nimic nu imi place.Il intrebasem pe un nene cu cat da sticlete si stiti ce mia raspuns ? Ca da 2 sticleti la 5 lei.Am ramas vreo 3 sec blocat numai zic de "stapanu" care ii vindea ca duhnea de la o posta a alcool.Ii inteleg si pe iei ca au o pensie de nimic si aici este vina lui "super Base" dar nu sa vanda niste biete pasari.Spre exemplu sunt oameni iesiti la pensie care vand la piata la moghiros lucruri vechi sau mai stiu eu ce si cu aia traiesc.Si inca un lucru targu se afla la cativa metri de o sectie de politie dar nimic nu se face absolut nimic.Aceasta este Romania !!

da Bogdan, cam asa ceva era si in oboruriile pe unde mergeam, cei ce vindeau pasari duhneau a alcoohol, dar Jean eu nu incurajam aceasta indelneticire ( daca pot sa numesc acest fel de afaceri murdare) , mie imi era pur si simplu mila de bietele pasari, niciodata nu am crezut ca incurajez pe cineva prin felul meu de a fi, eu m-am gindit numai la acele pasari nevinovate si cum sa le dau mai repede drumul, chiar daca era iarna. Despre cotofene cum imi aduc bine aminte intr-adevar se tineau sub control aceste pasari, tin minte cum vinatorii pe vremea comunista daca duceau o pereche de picioare de cotofene sau ciori li se dadeau parca doi lei pe pereche, sau gloante nu mai tine minte exact, dar stiu ca primeau ceva in schimb. Astfel era tinuta sub control populatia de cotofene si ciori, dar cum e situatia acum nu stiu.

La mine la tara in comuna Smeeni judetul Buzau exista un targ unde se vand pasari de curte,vite,oi si asa mai departe unde in fiecare sambata copaci de acolo sunt plini de ciori unde au cuiburi deci este ca o "patura" deasupra targului si cotofene numai zic,ca vara ii fura bunicai 3-4 pui de gaina.Sper ca intr-o buna zi sa se mai elimine din ele:D

Si eu am eliberet scatii ,sticleti, canarus, cite 2 de fiecare si un mascul de cinepar.Chiar daca am facut loc vinzatorului pentru alte pasari, m-am bucurat sa vad pasarile sburind in libertate.Cristian are dreptate.Trebuie sa intram in contact cu crescatorii de afara ,(consacrati) care se ocupa in mod serios de inmultirea si cresterea fringilidelor. Cu toate ca am auzit ca si acolo, se fac lucruri care n-ar trebui sa se faca.Se trag inele pe picioarele pasarilor ,aduse ilegal chiar de romani.*Nu stiu daca este adevarat sau nu*,dar daca este ,pentru prinzatori e o piata de desfacere mai importanta decit la noi.

paucornel a scris:Si eu am eliberet scatii ,sticleti, canarus, cite 2 de fiecare si un mascul de cinepar.Chiar daca am facut loc vinzatorului pentru alte pasari, m-am bucurat sa vad pasarile sburind in libertate.Cristian are dreptate.Trebuie sa intram in contact cu crescatorii de afara ,(consacrati) care se ocupa in mod serios de inmultirea si cresterea fringilidelor. Cu toate ca am auzit ca si acolo, se fac lucruri care n-ar trebui sa se faca.Se trag inele pe picioarele pasarilor ,aduse ilegal chiar de romani.*Nu stiu daca este adevarat sau nu*,dar daca este ,pentru prinzatori e o piata de desfacere mai importanta decit la noi.

In afara granitelor este o industrie si ca orice activitate poate avea uneori si laturi intunecate. Important pentru noi este sa luam ce e bun si sa urmam pasii oamenilor onesti de peste hotare, care de altfel au si obtinut rezultate importante si nu sa copiem ce e "rau". Din pacate la noi este mai usor sa iei oua sau pui din cuib si sa ii inelezi, laudandu-te ca i-ai scos tu, decat sa incerci sa-i reproduci cu adevarat. Este ca si cum vii cu un crap acasa de 10 kilograme laudandu-te la toata lumea ca tu l-ai prins pe balta si de fapt inainte de a ajunge acasa ai dat un mic ocol pe la piata... Unde mai este placerea? Pentru unii placerea sta numai in bani si daca pasarile acestea "fac" bani, atunci este cazul ca aceste personaje sa devina "ornitologi"...

Sunt foarte multi "ornitologi" atunci cand se uita la o pasare o vede in forma asta $ nu o vede ca pe o fiinta cu pene , corp , cap etc si asta o sti si tu cristi destul de bine ma abtin de la mai multe comentarii

Toate indigenele sint frumoase. Unele pentru cintec, altele pentru penaj si altele si pentru cintec si pentru penaj.Pentru mine mugurarul este deosebit.Apoi imi plac foarte mult sticletii.Eu sint crescator de canari si mi-ar placea ,ca cei care au si cresc indigene de cultura si nu prinse, sa scoata cit mai multi pui, sa poata ajunge si altii de la noi din tara, la pasari scoase si crescute in voliere .

paucornel a scris:Toate indigenele sint frumoase. Unele pentru cintec, altele pentru penaj si altele si pentru cintec si pentru penaj.Pentru mine mugurarul este deosebit.Apoi imi plac foarte mult sticletii.Eu sint crescator de canari si mi-ar placea ,ca cei care au si cresc indigene de cultura si nu prinse, sa scoata cit mai multi pui, sa poata ajunge si altii de la noi din tara, la pasari scoase si crescute in voliere .

De aceea ne-am constituit Cornel in CRF. Peste cativa ani vom avea si noi cu ce sa ne mandrim, numai sa avem rabdare, caci priceprea vine si ea cu timpul.
Si la mine tot mugurarul ocupa loc fruntas in preferinte.

ca o curiozitate va trimit un articol aparut aici in New York despre contrabada de pasari cintatoare, sper sa intelegeti fiindca este in engleza
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
asta e, printre aceste pasari au fost si sticleti...intristator,
Mugurari sint de altfel si preferinta mea,

Vai ce este acolo :O nu imi vine sa cred , o sa fie si iei pedepsiti cand o sa ajunga sus La mine scatiu este preferatu

Nu stiu daca daca stiau ce transportau,oricum sint de condamnat inpreuna cu cei care i-au trimis.DOAMNE, sa omoare atitea pasari .Inconstienti.

Da, pacat de aceste pasari nevinovate, sper sa-si plateasca cu virf si indesat o pedeapsa aspra cei ce fac o astfel de contrabanda

Strămutată, doar de dragul celor care-şi vor mutată natura în apartament sau să le cântă în seră, seara, după asfinţitul soarelui, pasărea, până ieri liberă, caută, caută continuu să-şi dureze cuib. Rămasă fără pereche – oamenii nu vor înţelege nicicând rostuirea sufletească a păsărilor, acum îi venise sorocul ouatului. Şi colivia, în afară de vasul cu apă şi cutia cu seminţe nu mai avea decât o bară rece, metalică, de care cu picioruşele ciorchine, se prinse să nu care cumva să se dezechilibreze atunci când aceasta se balansa.
Plasa în care intrase instantaneu în timpul zborului era un fel de sită deasă în care erau prinşi peştii de către pescarii braconieri în timpul nopţilor întunecoase; atunci peştii, dezorientaţi de valurile tulburi ale apelor, se îndreptau care încotro, căzând singuri în capcană.
Acum venise rândul păsărelelor de colivie: braconieri tereştri, găsind un mijloc mulţumitor de venit din vânzarea sticleţilor, s-au şi apucat de treabă. Numai că aceştia, chiar şi prinşi, trebuiau să fie pereche. Nu oricine avea şansa de a le înţelege graiul, nu oricine le studiase viaţa, modul de existenţă şi de înmulţire şi nici cuibul acestora nu era într-o colivie din sârmă oţelită…Scorbura din tei, trecut de cincizeci de ani sau nuc a căror cepi, ca nişte răni, putreziră încet, încet, era un mijloc propice de amenajarea cuibului pentru familia de sticlete; unde mai pui că se şi hrăneau cu vermişorii şi minusculele insectele de sub coaja sfărâmată pic cu pic, mai târziu fiind folosită ca aşternut pentru estomparea zgomotelor la puişori. Iar pentru căldură, fire de iarbă uscată, cimbrişor sălbatic şi petale de cicoare înflorită.
Colivia nu va fi niciodată cuib. Singur, sticletele femelă, îşi adună forţele încercând să rupă cu pliscul o bucată din sârma oţelită. Mult mai rezistentă decât s-ar fi aşteptat, din urma efortului depus scăpă un ouşor drept în vasul cu apă. Din impactul cu fundul vasului acesta se sparse, apa îngălbenindu-se… Sughiţul de plâns al sticletelui se transformă într-un strigăt strident pe care nimeni, nimeni nu-l auzea. Şi nici înţelege…
Se aşeză cu picioruşele pe marginea vasului plin cu apă tulbure; nu-şi mai vedea chipul în limpezimea dinainte şi nici sfâşietoarea durere n-avea cui o spune…Colivia nu-i va fi niciodată cuib…Şi nici din ouăle sale nu voi ieşi puişori!…
Stăpânul, Atoateştiutor însă, nu lăsă disperarea micuţei să-i curme viaţa pentru că spre seară, Marina, fetiţa-prinţesă de la castel, îşi invită prietena să-i arate darul primit „de la tati” de ziua ei şi cum o ştia pe prietena sa, Nicoleta, oarecum mai modestă dar „enciclopedie” la biologie, să-i spună ce fel de pasăre poate fi aceasta cu penaj atât de deosebit şi de ce era atât de speriată? Doar este pasăre de colivie!… „Lui tati îi plăcuse mult penajul; voise altceva pentru prinţesă şi o cumpărase fără să întrebe ce soi este şi dacă are cumva un nume…”
- Marina, spuse fetiţa de cum o văzuse, aceasta nu-i pasăre de colivie…!
- Imposibil!! A fost cumpărată de la un ambulant din piaţă! Cum să nu fie de colivie?!
Uite şi tu, Nicoleta, cât este de mică şi ce penaj deosebit are!…Numai că este foarte speriată… De parcă n-a mai văzut oameni în jur…
- Aşa şi este! Aceasta este o pasăre care trăieşte în singurătatea codrului, având tovarăş de prietenie cântecul mierlei şi trilul privighetorilor. Acesta este, este…şi, punându-şi amândouă mâinile la frunte încercă să-şi amintească ce specie de pasăre şi cum se numea aceasta din colivie…Deodată, zărindu-i penajul împestriţat, exclamă:
- Acum ştiu! Este un sticlete! Este un sticlete! Dar, cum şi cine l-a pus în colivie?!…
- Haide,Nicoleta, să fim serioase! Noi fi eu enciclopedie, ştiu că nu-i papagal, dar nici sticlete nu-i…
Cum nici una nu cedă în privinţa rasei păsărelei din colivie, deodată amândouă amuţiră: ca un cunoscător al limbajului omenesc, aceasta, iţiindu-se, le asculta pe fete. Cine ştie, auzindu-şi numele strigat – sticlete, în sinea-i crezu că poate o vor elibera.
- Stai, Nicoleta! Nu este sălbatecă! Nu vezi că ne ascultă?… Noi suntem străini pentru ea, de aceea nu-şi află locul…
- Eu, continuă cealaltă, cred c-ar trebui s-o eliberăm! Priveşte la oul spart din vasul cu apă! Este obişnuită cu viaţa liberă unde-şi are cuibul în scorbura vreunui copac. Cu siguranţă, are şi pereche; poate de aceea şi se tot zbate în ghearele acestei colivii metalice….
Şi după ce-o mai observă o bucată de vreme, continuă:
- Ce-ar fi s-o eliberăm! Îi spui tatălui tău adevărul: nu este pasăre de colivie şi colivia nu-i va fi niciodată cuib sticletelui…
- Vezi tu, continuă Marina mai puţin sigură pe ea, tati a dat o mulţime de bani pe ea…Cum s-o eliberez?
- Este şi acesta un răspuns; imaginează-ţi însă că tu însuţi ai fi într-o colivie de acest soi şi că, fiind răpită de braconieri ai fost vândută unui ambulatoriu de câştiguri rapide ce n-a ţinut deloc seama de plânsul sufletului tău…N-ar fi o minune cerească să te elibereze, fie el şi un necunoscut?!…
„- Oare, gândi Marina, nu era mai bine dacă n-o aduceam să-i arăt pasărea? O fi invidioasă pe mine…Ce-i voi spune lui tati dac-o eliberez…?!” După care reluă discuţia:
-Uite cum facem! Mergem cu colivia, îi spunem lui tati ce-i şi cum după care el singur are să hotărască…
- Adică, o întrerupse Nicoleta, să faci un bine trebuie numaidecât să trâmbiţezi în stânga şi în dreapta?!…Oare nu cumva tu însuţi te afli într-o colivie, Marina? Cea a părinţilor tăi! Nu cumva eşti precum boţul de aur care stă în vârful palatului de cleştar şi mănânci numai ce ţi se pune pe tavă!?…
Văzând-o întristându-se, se apropie şi îmbrăţişând-o continuă:
- Marina, să poţi să înfrunţi obstacolele vieţii trebuie să spui adevărul! Să înfrunţi cu curaj nedreptăţile altora şi să întorci lucrurile aşa cum au fost şi să iubeşti necondiţionat!…Trebuie, aşadar, să ducem pasărea în piaţă, acolo de unde a cumpărat-o tăticul tău şi să-i dăm drumul…Ce va fi de ea după aceea…Dumnezeu cu mila…!
În toată această vreme, sticletele, cu urechiuşele ciulite, asculta interesantul dialog al celor două prietene, aşteptând să vadă ce întorsătură avea să-i aducă destinul, atunci când se prinsese în plasa braconierului, lăsase în cuibul din scorbură trei ouşoare acoperite cu pene şi puf smulte de pe corpul ei minuscul, gândul fiindu-i să-şi potolească un pic trupul cuprins de arşiţă; nu peste multă vreme avea să vină vremea clocitului şi atunci îi va aduce mâncare şi apă în plisc sticletele soţ.
Dar mai avea de făcut două-trei ouă şi de-abia atunci începea acest răsfăţ…
„-Acum, îşi zise, numai de-ar hotărî fetele astea să mă elibereze cât mai degrabă!… Drumul îl cunosc şi cu ochii închişi şi ouăle, nu cred să se fi răcit…”
Şi tot gândindu-se, şi tot ascultându-le pe Marina si Nicoleta, deodată îşi zări chipul în oglinda apei pe al cărei fund de vas se depuse un fel de mucilagiu nisipos-cleios al oului său spart. Un fior îi străbătu trupşorul firav, agitându-se şi ţipând de mama focului…”A mai pierdut un puişor…! Şi anul trecut, cucul îi aruncase două din ouăle depuse, fiind nevoită după aceea să-şi dureze alt cuib…Iar acum, altă năpastă! Ea însăşi căzuse victimă braconierilor….”
Fetele observând agitaţia păsărelei din colivie, amuţiră:
- Oare ne cunoaşte gândurile, zise Marina.
- Desigur, răspunse Nicoleta. Păsările, animalele chiar, deţin un al şaselea simţ, pe care noi, oamenii l-am pierdut din păcate; de aceea simt pericolele din natură, cataclismele, vremea rea, adică ploaie sau secetă, ca şi mâna abraşă a omului… Numai că fiind minuscule, nu ştiu să se apere, cad victime chiar, de multe ori pierzându-şi viaţa. Vezi, tu, Irinuca, s-ar putea ca această pasăre să aibă ouă, chiar pui pe undeva; de aceea se zbate şi ţipă…
Şi după un moment de tăcere, continuă:
- Haide, calcă-ţi pe inimă şi dă-i drumul!! Are nevoie de prietenia noastră…
Privind lung la colivie Marinuca încet, timid parcă, se apropie de portiţa acesteia, cu gând s-o deschidă.
- Stai, ce faci! o întrerupse cealaltă.
- Păi, nu tu spuneai c-ar fi mai bine s-o eliberăm! Că nu este pasăre de colivie ci doar un sticlete?! Acum, ce-ţi veni!…
- Desigur, îi vom da drumul! Dar nu aici, în cameră. Nu se va putea orienta să iasă dintr-o cameră închisă,. Mai ales că o vreme a fost ostatecă.
- …atunci? întrebă Marina
- Mai întâi, scoatem colivia afară, după care vei deschide portiţa, lăsând-o singură să iasă. În această vreme, noi , de la distanţă vom observa-o. Să vedem dacă-şi va şti traiectoria…
Irinuca, cu strângere de mână parcă, prinse mânerul coliviei şi, urmată de Nicoleta, ieşiră. Aici, aşezând-o pe masa din grădină, deschise cu grijă uşiţa din sârmă oţelită după care se îndepărtă. Aşezându-se amândouă pe un şezlong, priviră atente spre sticlete.
Nevenindu-i să creadă că între oameni mai găseşti şi suflete alese, sticletele, privind în stânga şi în dreapta curţii sale provizorii, făcu câţiva paşi spre portiţă: fiind cald şi linişte afară, aceasta rămase aşa cum o lăsase fata. Se aşeză mai întâi pe tocul acestei uşiţi improvizate; nu-i venea să creadă că este liberă!
Se mai învârti un pic prin colivie, se mai balansă pe sârma pusă drept ramură de copac, îi simţi răceala de sub picioruşele ei şi aşa mici şi înroşite de cum se tot zbătuse să se elibereze, când deodată zări apa din vas: tulbure acum, aceasta îi aminti de oul scăpat fără voia ei şi, nici una, nici două, zbârrr! Afară.
-În sfârşit, liberă! îşi zise. Dar picioruşele, mai mult amorţite o săgetară până în vârful unghiilor şi fu nevoită se să aşeze pe cea dintâi ramură de copac. Aici, îşi ciuguli o bună bucată de vreme penele curcubitacee după care ridicându-şi căpşorul din care doi ochi mici, mici, te săgetau, le zări pe cele două fete.
- Trebuie să le mulţumesc! gândi. Scuturându-se şi ciripind piţigăiat, îşi luă având, îndreptându-se spre şezlong. Le privi pe amândouă deopotrivă după care, mai ciripi un pic, făcând câteva rotocoale în jurul acestora, după care, înarmată şi liberă tăie zarea în pieziş, zburând către înălţimi. O sete sufocantă îi usca gâtlejul minuscul dar trebuia să ajungă la cuibul care nu era la doi paşi; mai mult, simţi că nu peste multă vreme are să facă un nou ouşor, Atotputernicul voind să-i bucure sufletul cu viţa nouă pe care o va da în cuibul pe care şi-l va dura singură…Dacă nu-şi va găsi perechea. Oricum tot era mai bine decât în colivia care niciodată nu-i va fi cuib…"

Foarte frumoasa povestea! Cine este autorul?

As vrea si m-as bucura sa se intimle precum ai spus. Ca si idee,ar fii interesant de discutat despre un program de inmultire a indigenelor in captivitate,puii inelati si eliberati in salbaticie.

paucornel a scris:As vrea si m-as bucura sa se intimle precum ai spus. Ca si idee,ar fii interesant de discutat despre un program de inmultire a indigenelor in captivitate,puii inelati si eliberati in salbaticie.

Asemenea lucruri se pot intampla daca populatia unei anumite specii este redusa din diferite motive. Ar fi frumos sa putem contribui cu ceva la spectacolul oferit de natura, dar deocamdata trebuie sa reusim in cat mai multe cazuri reproductia in conditii artificiale.

Nu stiu unde sa incadrez raspunsul, dar multumesc mult echipei.

Am gasit cateva pene lipsa la pasari,noroc ca am un bec de veghe.La voi cum a fost?